Nori, copaci, zăpadă, case trăiesc izolat, precum documentele într-o arhivă, între evocare și lipsa oricărei înțelegeri. Într-o reconstrucție personală, motive statice devin impuls pentru evocarea mișcării. Prin dificultatea rememorării, elemente comune ne apar stranii și inaccesibile.

 

Instalația realizată de Raluca Popa la sandwich transferă atmosfera de poveste a unei poezii din copilărie într-o imagine stratificată, folosind o metodă ce amintește vag de animația tradițională, cu care artista este familiarizată. Din 2009, în paralel cu activitatea sa artistică, Raluca Popa realizează și decoruri pentru filme de animație, alternând, prin urmare, două moduri de abordare în contrast, cel al prim-planului artistic și cel al decorului subordonat. Recent, a început să vadă un potențial artistic în fundalurile realizate pentru animație, acestea găsindu-și finalitatea și în proiecte personale, cum ar fi cel de față.

 

Două siluete sunt surprinse într-un dans sau o îmbrățișare ambiguă, o imagine ce reține ceva din atitudinea surprinzătoare a copiilor din poezie, in jocul lor prin zăpada: “Unul din ei tocmai l-a ridicat pe celălalt deasupra sa și îl învârte desenând un cerc în aer. Seamănă cu un aruncător de ciocan în plin avânt, înainte să dea drumul ciocanului, prin panourile de sticlă.” (R.P.)

 

 

^ Iarna pe uliță, scrisă de George Coșbuc și publicată în 1896 este o poezie ce descrie admirativ viața rurală în timpul iernii; în general, este studiată în școala primară într-o formă prescurtată.